de ceva timp ma tot gandesc ce sa scriu... cred ca va trebui doar sa-mi las gandurile sa spuna ce au de spus...
in primul rand, poate si cel mai dureros moment, e acela in care va trebui sa-ti marturisesc... ma mut. da, e adevarat. toate "zvonurile" care s-au auzit despre mutarea mea sunt adevarate. regret, insa, ca nu ai auzit de la mine, regret ca nu ne-am intalnit, ca sa te imbratisez si sa-ti spun adevarul.. de la anul, insa, nimic nu va mai fii la fel. poate voi fi vazuta ca o straina (poate nu), cert este ca m-am hotarat, si de fiecare data cand voi avea un pic de timp, voi veni la LICEUL MEU, pentru ca Cuza va avea mereu un loc mai mult decat special. Cuza a fost si este primul meu liceu, aici mi-am inceput viata de liceeanca, cu bucurii, necazuri, indragosteli amare si fara rost...
in Cuza am invatat ce inseamna sa ai colegi adevarati, colegi care au devenit apoi foarte buni prieteni.. avand in vedere ca scoala generala nu mi-a oferit decat o ciocolata.. cu .. cacao
nu credeam ca o sa se intample asta... inca imi aduc aminte primii pasi pe care i-am facut in acest liceu..
era vara, poate iulie sau august... am venit cu parintii sa ma inscriu la liceu, si tin minte ca am semnat ca vreau sa trec de la spaniola la franceza :)) mi se parea atat de mirific locul acela, ma simteam mai bine ca acasa.. apoi a venit prima zi de liceu.. eram mica si speriata, in a doua banca.. nu cunosteam absolut pe nimeni, dar incet-incet, mi-am dat seama ca, de fapt, colegii mei nu musca (hehe) si m-am imprietenit imediat. :))
nu stiu cum au trecut 2 ani... imi dau seama cat de putin m-am maturizat.. cel putin asa cred eu.
stiu.. o sa-mi fie dor.. de tot ce-am avut, dor de voi si de nebuniile voastre infantile si inocente cu care nu ma voi mai intalni niciodata..
acum as vrea sa intreb: friends 4 ever? ;;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu