luni, 17 mai 2010

aitakunakatta....

= I didn't want to see you...


Am crezut... dar nu a fost asa....
Totul a devenit o ceata alba si orbitoare din care nu mai puteam iesi....
Credeam ca o sa ma linistesc, ca totul va fi din nou ca inainte.. se pare ca m-am inselat...
M-am simtit mai tulburata ca niciodata...
Lacrimi....
Spaima...
Totul sub acei ochi nevinovati ce credeam ca-mi vor aduce iar lumina...
Pentru ce?
Stiam ca nu voi reusi nimic vreodata... Dar inca mai speram... O incredere oarba ce-mi prindea sufletul in coltii ei si nu-i mai dadea drumul.


Oh.. ce bine ca totul s-a sfarsit! MULTUMESC!!!
Iti multumesc pentru ceea ce esti, pentru ca ai fost sincera cu mine, pentru ca mi-ai spus, pentru ceea ce mi-ai spus.. si asta pentru ca ma iubesti! Stiu asta, mi-ai demonstrat-o si azi, si de fiecare data cand am avut vreo problema!
Tu ai stiut sa ma asculti, sa ma intelegi (chiar daca azi am fost mai de neinteles... acum imi dau seama, pt ca nici eu nu inteleg cum am putut sa ma comport asa), tu m-ai readus cu picioarele pe pamant, iar pentru toate astea eu te iubesc!
Mi-ai dovedit ceva ce prea putini mi-au dovedit pana acum: ca iti pasa! Iti pasa de mine, si de tot ce se intampla cu mine! Nu cred ca o sa am destule cuvinte sa-ti multumesc!!

MULTUMESC!!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu