I. Minulescu...

Trei lacrimi reci de calatoare, de Ion Minulescu

Si-ai sa ma uiti-
Ca prea departe
Si prea pentru mult timp pornesti!
Si-am sa te uit-
Ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti.
............................................................................

Cu ochii urmarive-i tarmul, topingu-se ca noru-n zare,
Si ochii-ti lacrima-vor poate
Trei lacrimi reci de calatoare;
Iar eu pe tarm
Mahnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Si-ntelegand ca mi-esti pierduta,
Te-oi plange-n ritmul unui vers

Si versul meu
L-o duce poate vreun cantaret pana la tine,
Iar tu-
Cantandu-l ca si dansul,
Plangandu-l poate, ca si mine-
Te vei gandi la adorata in cinstea careia fu scris,
Si-uitand ca m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Intunecatu-mi chip,
Ca-n ziua cand te-afunda vaporu-n zare
Si cand din ochi lasai sa-ti pice
Trei lacrimi reci de calatoare!





Romanta zilelor de ieri, de Ion Minulescu

Taci,
Sa nu-mi destepti tristetea amintirilor culcate
In sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Sa nu-mi destepti in suflet tragediile jucate
In aplauzele mute ale-ntaielor dureri!
Treci tacut ca beduinul ce cutreiera nisipul,
Treci tacut ca cel ce-si pune mainile-n crucis pe piept,
Si sa nu ma chemi pe nume-
Sa-mi destepti din piatra chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea sa-mi spuna ca e timpul sa-l destept...
Ocoleste-ma cu groaza, ca pe-un starv de om ucis-
Nu de oameni,
Ci de mana nentrupatelor dorinti-
Si pe piatra-mi funerara nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea lina numai de cuminti!...
Ocoleste-ma cu groaza...
Dar opreste-te deoparte,
Sa ma poti privi de-antregul
Si sa-mi spui ce vezi...
Eu sunt
Stropul vinului ce scade prin paharele desarte
Si romanta nesfarsita, caci arcusele s-au frant!





Romanta mortului, de Ion Minulescu

Paznicul mi-a-nchis cavoul
Si-am ramas afara-n ploaie...
Paznicul mi-anchis cavoul
Si-am ramas sa-mi plimb scheletul
Pe sub salciile ude,
Ce ma cheama
Si se-ndoaie
Sa-mi sarute golul negru ce-mi pluteste in orbite,
Sa-mi sarute alba frunte-
Fruntea ce-mi stia secretul
Aiurarilor traite-
Si sa-mi stearga de pe oase picaturile de ploaie...

Paznicul mi-a-nchis cavoul si-am ramas in ploaie-afara.
Si-am ramas sa-mi plimb scheletul printre albele cavouri
Unde-ai nostri dorm in paza lumanarilor de ceara-
Si-am ramas sa-mi plimb scheletul pe potecile pustii
Si pe crucile de piatra sa citesc ce-au scris cei vii.
Si-am citit...
Din departare, vantul mi-aducea ecouri
Nentelese, de orchestra
Si de voci ce canta-n cor-
Cei ce-aveau sa moara maine
Beau in cinstea mortilor!...

Vantul mi-aducea ecoul bucuriilor din lume
Iar "regretele eterne" scrise-n josul unui nume
Lacrimau,
Ducand in albul picaturilor de ploaie
Aurul lipit pe cruce!...

Printre albele cavouri
De sub salciile ude,
Ce na cheama si se-ndoaie
Sa-mi sarute alba frunte,
Rataceas de-atata vreme-
Paznicul mi-a-nchis cavoul
Si-am ramas de-atunci afara!...

Unde-i paznicul?
Sa vina,
Sa ma vada,
Sa ma cheme,
Sa-mi deschida iar cavoul
Si s-adorm din nou in paza lumanarilor de ceara!...





Romanta fara muzica, de Ion Minulescu

Ca ne iubim - si-o sti lumea toata -
E adevarat;
Dar cand ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti...
Si nu va sti-o, poate, niciodata...
........................................................

Ne-am nascut in tara-n care-alt'data
Mannon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Intr-un amurg de toamna, orchestrata
In violet,
In alb,
In roz
Si-n bleu.
Si ne-am iubit intaia oara-n parcul
In care Nimfele de marmura privesc,
Cu ochii-ntrebatori, catre peluza
Pe care-un Zeu isi pregateste arcul,
Sa-si bata joc de cei ce-l ocolesc...

Si ne-am iubit!...
Ti-aduci aminte?...
Buza-
Ah!... Buza ta pe sanu-ti decoltat
Parea un peplum de matase, sfasiat
Pe sanul unei Venere ce moare!...

Si ne-am iubit cu-atata nebunie,
Ca statuile albe ne-au privit
Cu ochi gelosi,
Iar zeul a-mpietrit
In mana cu-o sageata-otravitoare!...

Si ne-am iubit,
Si azi toata lumea stie
Ca ne iubim...
Dar cand ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti!...





Romanta fara muzica, de Ion Minulescu

In seara cand ne-om intalni
Caci va veni si seara-aceea-
In seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Si-ti voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Si Corint...
Si-n seara cand ne-om intalni
Te-oi intreba,
Ca si pe multele pe care le-am intrebat-naintea ta:
-Voiesti sau nu sa fii a mea?

In seara cand ne vom iubi-
Caci va veni si seara-aceea-
In pat vom presara buchete de trandafiri si chiparoasa
Ne-om inchide-apoi in casa
Si vom azvarli in strada cheia...
Si-n seara cand ne vom iubi
Te-oi intreba,
Ca si pe multele pe care le-am intrebat-naintea ta :
Voiesti sau nu sa fii a mea?...

Si-n seara cand ne-om desparti-
Caci va veni si seara-aceea-
Vom stinge flacarile-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasa si trandafirii-i vom presa
In cartea roza-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Si Corint...
Si-n seara cand ne-om desparti
Te voi ruga,
Ca si pe multele pe care le-am sfatuit-naintea ta:
-Sa-ti amintesti c-ai fost si-a mea!...