G. Bacovia...

Plumb, de George Bacovia

Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb si funerar vestmant-
Stam singur in cavou... si era vant...
Si scartaiau coroanele de plumb.

Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig-
Stam singur langa mort... si era frig...
Si-i atarnau aripele de plumb.





Poveste, de George Bacovia

Iti aduci aminte ziua cand ti-am spus ca esti frumoasa
Cand cu buzele de sange si cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamna te opreai incet, sfioasa
Lasand gandul spre amorul inteles de-atatea ori...
Asteptai sa fiu poetul indraznet ca niciodata
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sarutari
Te duceai mereu nainte inspre-o umbra intunecata
Ca o pala ratacire coborand din alte zari.
Ah, mi-ai spus atat de simplu ca ti-i sete de iubire
Neascultand decat soptirea singuraticei paduri,
Iti opreai cu mana sanul si zambea a ta privire,
Chinul departarii noastre neputand sa-l mai induri.
- Ha, ha, ha, radea ecoul, de radeam de-a ta placere,
Intre om si-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lasat sa-nsiri povestea cu dureri si cu mistere
Pentru mine, ca oricarui trecator necunoscut.
Iti aduci aminte ziua cand ti-am spus ca esti frumoasa,
Cand, in soaptele padurii, poate ca te-am sarutat
Ascultand ecoul rece, inspre toamna friguroasa
Ce-aducea-ntalnirii noastre un adio-ndepartat?





Unei fecioare, de George Bacovia

Duduia vesnic citeste;
Stie clavirul, picteaza-
Si nopti de-a randul vegheaza
Si poate de aceea slabeste.

Se crede, si unia spun-
Dar totul ramane secret-
Duduia viseaza-un poet,
Bizar, singuratec, nebun.




Decembre, de George Bacovia

Te uita cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubit-o, priveste-
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste.

Si mana fotoliul spre soba,
La horn s-aud vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
As vrea sa le-nvat simfonia.

Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape; -
Citeste-mi ceva de la poluri,
Sa ninga, zapada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine.
Si toate din casa mi-s sfinte; -
Te uita cum ninge decembre...
Nu rade... citeste nainte.

E ziua si ce intuneric...
Mai spune s-aduca si lampa-
Te uita, zapada-i cat gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.

Eu nu ma duc azi acasa...
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre,
Nu rade, citeste nainte.





Umbra, de George Bacovia

Ma prafuise timpul dormind peste hartii...
Se intindea noianul de unde nu mai vii;
O umbra, in odaie, pe umeri m-apasa-
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.

-Poti sa te culci, e ora si noaptea-ntarziata,
Vei scrie, alta data, orice, si tot nimic.
O umbra esti acuma, si pot sa te ridic,
Lasand odaia goala, si lampa afumata...





Pastel, de George Bacovia

-Adio, pica frunza
Si-i galbena ca tine,-
Ramai, si nu mai plange,
Si uita-ma pe mine.

Si s-a pornit iubita
Si s-a pierdut in zare-
Iar eu in golul toamnei
Chemam in aiurare...

-Mai stai de ma alinta
Cu mana ta cea mica,
Si spune-mi de ce-i toamna
Si frunza de ce pica...





Amurg, de George Bacovia

Cu lacrimi mari de sange
Curg frunzele pe ramuri,-
Si-nsangerat amurgul
Patrunde-ncet prin geamuri.

Pe dealurile-albastre,
De sange urca luna,
De sange pare lacul,
Mai ros ca-ntotdeauna.

La geam tuseste-o fata
In bolnavul amurg;
Si s-a facut batista-
Ca frunzele ce curg.





Decor, de George Bacovia

Copacii albi, copacii negri
Stau goi in parcul solitar:
Decor de doliu, funerar...
Copacii albi, copacii negri.

In parc regretele plang iar...

Cu pene albe, pene negre
O pasare cu glas amar
Strabate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre.

In parc fantomele apar...

Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu, funerar...

In parc ninsoarea cade iar...





Lacustra, de George Bacovia

De-atatea nopti aud plouand,
Aud materia plangand...
Sunt singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scanduri ude,
In spate ma izbeste-un val-
Tresar prin somn, si mi se pare
Ca am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-aceleasi vremuri ma gasesc...
Si simt cum de atata ploaie
Pilotii grei se prabusesc.





In gradina, de George Bacovia

Scartaie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrane, pe stresini de lemn,
Si frunzele cad ca un sinistru semn
In linistea gradinii adormite.

O palida fata cu gesturi grabite
Astepata pe noul amor...
Pe cand, discordant si infiorator,
Scartaie toamna din crengi ostenite.





Negru, de George Bacovia

Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...

Vibrau scantei de vis... noian de negru;
Carbonizat, amorul fumega-
Parfum de pene arse, si ploua...
Negru, numai noian de negru...